Despre artist

Mircea Vremir s-a nascut la 19 martie 1932, în satul Lipoveni, comuna Romani în judetul Neamt. Al doilea fiu al lui Vasile si al Anghelinei Vremir, a crescut într-o familie regnata de valorile proprii satului românesc traditional, într-un mediu natural de o generoasa cromatica si plasticitate.
Mircea Vremir s-a format la Institutul de Arte Plastice din Iasi si la Institutul de Arte Plastice "Ion Andreescu" din Cluj, în perioada anilor 1949–1955; a fost timp de aproape patru decenii (1953 – debutul si 1991 – ultima sa manifestare expozitionala) o prezenta activa în orizontul artelor plastice clujene si nationale. Apartine unei prestigioase generatii de artisti clujeni, care, practicând (fara sustinerea unui program teoretic explicit) un postmodernism din instinct, orientat (sui generis subversiv) spre refacerea legaturii, brutal întrerupta de oficialitate, cu filonul de aur al marii picturi românesti interbelice si cu experienta, cu adevarat revolutionara, a avangardei istorice românesti, au conferit artei clujene o configuratie specifica, integrând-o semnificativ în ansablul artei contemporane românesti.

Mircea Vremir începe sa expuna înca din anii studentiei, activitatea expozitionala, foarte bogata, fiind dublata dupa absolvire de o activitate didactica sustinuta: profesor la Liceul de Arte Plastice din Cluj (1957–1961); asistent si lector la Institutul Pedagogic de 3 ani din Cluj – Facultatea de arte plastice (1961–1971), lector la Instututul de Arte Plastice "Ion Andreescu" din Cluj (1971–1990). În aceeasi perioada abordeaza arta monumentala, realizând în fresca si mozaic ansambluri murale de anvergura:
- Caminul Cultural Cugir, 1958 – coautor;
- Preventoriul de Copii si Caminul Cultural Câtcau, jud. Cluj, 1959 – coautor;
- Caminul Cultural Plaiesi, jud. Cluj, 1961;
- Caminul Cultural Ileanda, jud. Cluj, 1963;
- Complexul Cultural Studentesc „Hasdeu" 1964, Cluj;
- Casa de Cultura a Studentilor Cluj – coautor.

În atelier, artistul si-a creat o lume: a adus natura, cultura si arta taraneasca, a transformat un spatiu citadin într-un univers al sau cu adieri de vânt si cu miscari de ape... Pietre de râu, fosile, cioplituri în lemn, tesaturi, oale de lut, varse si chiar barci... Spatiul atelierului a devenit o creatie purtând atributele unei veritabile instalatii chiar daca aceasta opera nu a fost prezentata niciodata cu aceasta atentie.